" Unii oameni cauta fericirea in placerile vietii, dar acumularea sau repetarea momentelor de placere nu duce la fericire. Placerea este fericirea ignorantilor. Fericirea - placerea inteleptilor " Barbey d'Aurevilly
Si totusi, ce este fericirea ?
Placerea de a atinge o anumita intensitate de emotii ? Sau o reactie la un eveniment din mediul inconjurator ?
Termenul dat, a cuprins o nota abstracta.
Inaintand, ajunge sa aiba cateva dimensiuni operationale exacte, si tot mai mult sa se incadreze in valori masurabile.
Eu nu stiu cum ar fi corect sa fiu fericita, insa stiu ca fiecare din noi isi construieste propria fericire din ceea ce crede ca il va multumi.
Deseori luptam pentru lucruri care se adeveresc a fi inutile, care nu ne fac fericiti.
Personal, nu pot sa limitez esenta acestui cuvant, daca as face-o, ar insemna ca-mi neg propriile trairi.
Dar as incerca sa ii dau o directie, un sens, sa fie ceva de lunga durata.
Se spune ca aceasta emotie, se obtine in timp si ca necesita eforturi. Dar ce facem atunci cand nu dispunem de acel timp ? Cand timpul dat se afla de partea cealalta a baricadei.
TRAIM
Traim fiecare moment cu un alt nivel de intensitate, de parca am fi pe marginea unei prapastii.
Sorbim din clipele ramase, pana ajungem la maduva lor, savurand insetati si ceea ce ne-a mai ramas.
Si nu mi-as fi imaginat vreodata, precum ca cuvintele celei mici, jucandu-se prin parul meu si ramanand cu moturi de fire de par in mana - sa ma faca fericita.
E mica si nu intelege de ce matusa ei plange de fiecare data cand ea ii spune ca e frumoasa si ca tenul palid, ii aminteste de Alba ca Zapada. Ca-n ochii vinetii inca traieste speranta. Sperata de a fi fericita.
luni, 23 decembrie 2013
marți, 17 decembrie 2013
Pasari zburatoare
As vrea sa-mi petrec ultimele zile din viata prin terminalele lungi ale diferitor aeroporturi din diferite colturi ale lumii.
As renunta sa lupt cu boala, care inevitabil, mai devreme sau mai tarziu imi va fura dorintele.
Asa ca mi-as dori sa fiu acolo sus. Acolo unde orice gravitatie interioara poate fi sfidata.
Acolo unde soarele imi va straluci in ochi si jucaus imi va atinge fata. Iar eu voi zambi de fiecare data de parca ar fi pentru prima oara.
Mi-as dori sa simt acel gol in stomac la decolare, de fiecare data cand viata se va scurge mai repede decat ar fi cazul, iar zilele se vor transforma in ore.
As vrea sa urmaresc nenumarate spectacole de apus de soare. Sa ma delectez cu combinatiile inimaginabile de culori si sa ma bucur precum un copil mic de o ciocolata.
Iar la sfarsit de acest drum, sa aud aplauzele oamenilor dragi, precum cele ale calatorilor la aterizare.
Nu voi lasa ca acest ultim zbor sa-mi fure fericirea. Eu zbor.
marți, 19 noiembrie 2013
Tendinte
Sa fii om , nu mai e in voga.
Avem tendinta sa reproducem anumite stereotipuri. Sa negam
realitatea. Sa negam ceea ce suntem.
Tindem sa fim acei oameni fericiti intalniti intamplator pe
strada, negand in acelasi timp faptul ca suntem nefericiti.
Tindem sa fim orgoliosi atunci cand nu e cazul, negand cu desavarsire vulnerabilitatea care o
purtam in noi.
Tindem sa tradam , pentru a obtine un rezultat, negand
faptul ca producem cuiva durere.
Tindem spre fatarnicie,
neluand in calcul ca devenim falsi cu noi insine .
Am ajuns intr-un
punct orb, unde speranta de a readuce omenia este egala cu zero.
duminică, 29 septembrie 2013
Tu
Cand ploua, ma gandesc la tine,
Cand picura incet, tu tot acolo esti.
Faci parte din intregul "mine"
Tu, chip frumos ce ma'ametesti.
Expiri particule de aer
Si tot particule inspiri,
As vrea sa te transformi in cancer
Pe veci in mine sa respiri.
Respira-mi cea dintai dorinta
Alege un mod mai inedit,
Eu iti ofer a mea credinta
De azi astept - un infinit.
Avandu-te pe tine alaturi
Pe corpul meu cel dezgolit
Te las sa imi pictezi multi fluturi
In amintire ... c-am iubit.
Te las sa treci si cu penita
Deasupra nuriilor mei
Fara sa ocolesti acea'alunita
Ce-ti sare-n ochi deobicei.
Piciorul drept il voi intinde
Pe umar il vei aburca
De corp usor ma vei cuprinde
Si vei incepe'a saruta.
Cand picura incet, tu tot acolo esti.
Faci parte din intregul "mine"
Tu, chip frumos ce ma'ametesti.
Expiri particule de aer
Si tot particule inspiri,
As vrea sa te transformi in cancer
Pe veci in mine sa respiri.
Respira-mi cea dintai dorinta
Alege un mod mai inedit,
Eu iti ofer a mea credinta
De azi astept - un infinit.
Avandu-te pe tine alaturi
Pe corpul meu cel dezgolit
Te las sa imi pictezi multi fluturi
In amintire ... c-am iubit.
Te las sa treci si cu penita
Deasupra nuriilor mei
Fara sa ocolesti acea'alunita
Ce-ti sare-n ochi deobicei.
Piciorul drept il voi intinde
Pe umar il vei aburca
De corp usor ma vei cuprinde
Si vei incepe'a saruta.
duminică, 28 iulie 2013
Salut ! te-am asteptat
Furtuna. Ma stapaneste, ma umileste, ma ingenuncheaza, ma face roaba sa. Sunt roaba propriilor alegeri.
Am ales sa te fac fericit prin simpla mea disparitie. Dispar incet din peisaj. Dispar din tot ceea ce am fost odata, dispar din vizorul tau , dispar din viata mea.
Am ales sa plec cand aveai nevoie de mine. Am ales sa plec pentru ca ceea ce auzeam, imi cutremura starea sufleteasca si ma chinuia mai mult decat atunci cand stiam ca ma urasti.
As fi putut fi cea mai fericita femeie alaturi de tine, dar nu stiu cat de fericit ai fi fost tu.
Si totusi am plecat.
Am plecat fara sa stiu daca-ti doreai asta.
Egoism.
Ma caracterizeaza.
Insasi existenta mea este o greseala a vietii mele. Ma urasc cu desavarsire pentru ceea ce am ajuns fara tine.
Si poate intr-o zi , poate in 5 ani, lucrurile vor sta altfel , incat la "salut !mi-ai lipsit " , mi-ai raspunde " salut ! te-am asteptat ".
marți, 9 iulie 2013
Ploaie de vara
Si cerul s-a'mpartit in doua
De ieri a inceput sa ploua
O ploaie lunga, chinuita
Fiind la fel ... dezamagita
Isi varsa peste toti furia
O ploaie lunga, chinuita
Fiind la fel ... dezamagita
Isi varsa peste toti furia
Stingand in suflet agonia
Caci undeva in departare
Visez la el, visez la mare.
Caci undeva in departare
Visez la el, visez la mare.
Visez la ce a fost odata
Cand tu baiat, si eu o fata
De mana noaptea ne plimbam
Unul pe altul ne aveam.
De mana noaptea ne plimbam
Unul pe altul ne aveam.
Dar totul are un sfarsit
Si nu e unul fericit
Iar ploaia cade neincetat
Sa stii ca inca n-am uitat.
Iar ploaia cade neincetat
Sa stii ca inca n-am uitat.
Eu n-am uitat ce este dor
Cand iti spuneam ca te ador
Si apareai tu de cu zor
In vise dulci, multicolor.
Si apareai tu de cu zor
In vise dulci, multicolor.
Umarul tau mi-l intindeai
Ocrotitor ma cuprindeai
Si imi
spuneai ca tot ce-ai vrea
Este sa-ti fiu alaturea.
As
vrea sa stii ca imi lipsesti
Si-n
tot ce ating, te regasesti
Inchide
ochii , vei simti
Cu'mi
bate pulsul inimii.
Ea
bate tare, pentru tine
Si-n
intregime-ti apartine
Poti
sa o legi de-o piatra tare
Nu
mai e loc de renuntare.
marți, 25 iunie 2013
Haos
In vise as vrea sa te'ntalnesc
Sa ma auzi cum iti soptesc
Ca doar la tine ma gandesc
Dar tot ce fac , e m'amagesc
Singuratatea ma doboara
Iar noptile-mi sunt o povoara
As vrea sa scap de ele'acum
Sa pot alege un alt drum
Un drum cu zambete si flori
Pictat haotic in culori
Unde noi doi suntem actori
Adevarati devoratori
Devoratori de dragoste curata
Cu aer nobil, ilustratata
In mii de schite si modele
Inconjurate de lalele
Lalele albe, cum iubesc
Ma uit la ele, te doresc!
Realizez, e nefiresc
Incet si sigur ma'ofilesc
Si ma usuc ca frunza-n vie
Caci m-ai inchis in colivie
As vrea sa evadez, sa ma transform in aer
Sa ma respiri, ca sa devin un cancer
Sa stau cuminte, acolo-n tine
Sa stiu ca totu-mi apartine
Sa controlez eu viata ta
Si tot ce e mai bun in ea.
luni, 17 iunie 2013
Singuratate
Singuratatea
doare .
Arde din
interior. Te macina mai tare, atunci cand crezi ca ai trecut de acest
capitol.
Vreau sa
stiu ca-ti pasa. Vreau sa stiu ca vei fi alaturi . Daca nu mereu, atunci macar
o vesnicie.
Vreau sa
ma salvezi de mine insami. Scapa-ma de aceasta povara.
Lumineaza-mi
mintea ratacita. Arata-mi ca sa pot invata .
Deseneaza-mi
ceea ce nu inteleg. Coloreaza-mi ceea ce crezi ca este mai important.
Raspunde
intrebarilor lor mele cu fapte , cuvintele sunt de prisos. Ne intelegem mai
bine cand tacem. Privirile
noastre vorbesc pentru noi.
Picteaza-mi
dorintele tale. Eu voi incerca sa deslusesc misterul din ele.
Iubeste-ma
! Iar daca vei inceta s-o faci , fa-ma
scopul tau.
Eu voi
fi aici si acum, si peste 5 ani. Voi astepta
sa mi se materializeze dorintele.
vineri, 24 mai 2013
Jocuri
-
Eu
te-am iubit
-
Tu
m-ai iubit ! Ma mai iubesti ?
-
Vrei
sa te mint ?
-
Eu
te iubesc necontenit !
-
Iubeste-ma
la infinit !
-
Eu
te iubesc!
-
E
prea tarziu !
-
E
tulbure , nu-i straveziu !
-
Ce-i
tulbure ,eu nu’nteleg ?
-
Iubirea
ce incerc s-o neg !
-
As
vrea sa-mi spui ca nu visez .
-
Hai
vino sa te-mbratisez !
-
Hai
spune-odata , nu trisa !
-
Nu
pot sa-ti spun , s-ar finisa !
-
Ce-ar
insemna sa se termine ?
-
Iubirea
noastra cu buline !
-
Deci
tot ce simt sunt doar iluzii ?
Si
am nevoie de perfuzii ?
-
Tu
ai nevoie de iubire!
-
Care
ma duce la orbire ?
-
Tu
ai nevoie de’o schimbare
-
Nu
am nevoie de’ajutoare .
-
Eu
am nevoie doar de tine
Sa
fii aici , chiar langa mine
Sa-mi
spui ca chiar de ploua afara
Iubirea
ce mi-o porti nu e bizara.
Dorinte neimplinite
Cum as putea sa-ti spun ca te iubesc ?
Cand tot ce-ti spun
nu-si are sens .
Cum as putea sa fac sa vezi ce simt acum ?
Cand tot ce vreau , e
sa te’ntorci din drum.
Sa te opresti si sa
te’ntorci spre mine
Sa ma atingi , sa iei ce-ti apartine
Sa ma saruti cu drag, cum stii doar tu s-o faci
In umbra celui pom , inconjurat de maci.
Sa ma iubesti cum o faceai odata
Iubeai curat , iubeai ciudata fata
Iubeai si cel mai mic
defect
Ti se parea mereu ca e perfect .
Dar ti-ai urmat propriul tau vis
Si uite-ma acum , sus pe acoperis
Uitandu-ma in gol , uitandu-ma-n abis
Caut salvare , caut un loc deschis
Caut sa cad in propria-mi realitate
Sa retraiesc iubirea
ce-mi purtai odata
Sa te trezesti si
larg tu sa-mi zambesti
Sa te iubesc , sa ma iubesti .
vineri, 3 mai 2013
Vise
Visele sunt
precum niste ingeri, care tin raul departe de mine.
Iubirea este
lumina care alunga cat mai departe intunericul din el, din sufletul meu.
Sunt
atat de indragostita de tine incat te-am facut scopul meu, renuntand la lucrurile
frumoase din jur.
Nici n-am
realizat cum dintr-odata totul s-a prabusit. Totul a disparut .
Se spune
ca iti este dor de amintirile legate de acea persoana, nu de ea insasi. Nu stiu ce sa cred, una stiu ... imi
este dor.
Imi este
dor chiar si atunci cand imi vorbesti. N-am incetat sa-ti simt lipsa de cand ai
decis sa pleci.
Ura. Asta
a fost subiectul despre care am vorbit.
Si ti-am
zis ca n-as putea sa te urasc. As putea sa te evit, sa te uit, dar niciodata sa
te urasc.
Recunosc, urasc patul in care dormi, caci are imprimat mirosul tau. Iti urasc asternuturile, pentru ca doar ele te pot imbratisa. Oglinda, pentru ca doar ea te
poate vedea asa cum esti. Lucrurile care le poti atinge si pe care iti lasi
amprenta. Urasc oamenii care te pot vedea si-ti pot strange mana. Dar nu si pe
tine.
Visele. Locul
unde noi vom fi mereu impreuna.
Visez.
miercuri, 24 aprilie 2013
Repulsie
-
Repulsie !
-
Fata de cine ?
-
De toti si toate !
-
Care-i cauza ?
-
N-o cunosc nici eu .
-
Incearca sa-ti dai seama.
-
Cum ?
-
Gandeste-te la o persoana. Care-i primul
lucru ce-ti vine in minte legata de ea ?
-
Durere. Placere. Caldura. Protectie.
Inocenta. Afectiune. Furie....
-
Atunci de unde vine acest sentiment de
repulsie ?
-
Din interiorul meu. Nu mai suport lumea
din jurul meu. O iau razna.
-
Din nou ?
-
Nu stiu cum sa ma fac inteleasa. Am
impresia ca eu si lumea din jurul meu vorbim doua limbi diferite. Ma intreb, de
unde vine atitudinea asta superioara a unor persoane fata de altele? De ce in
fata lui Dumnezeu toti suntem egali dar nu si in viata de zi cu zi ?
De
ce unele persoane eticheteaza lumea din jurul lor ? Critica.
Peste
tot aud si vad atitudine nefireasca omenirii . Degradare totala. Chiar atat de greu e sa fii tu insati ? Inteleg,
totul in jurul nostru e schimbator si totusi de ce apare aceasta impertinenta?
Ma
plimbam agitata dintr-un colt al camerei in altul. Atentia imi este atrasa
de o carte.
“ Meridianele Tacerii “ , suna intrigant. O
deschid la mijloc sa citesc un paragraf ... si dintr-o data am inteles ce vreau
sa fac.
-
Vreau sa evadez. Sa dispar. Vreau
propriul meu RAI.
-
Ce-ti incurca sa-l ai ?
-
Toate si in acelasi timp nimic !
Cu
ochii tintiti in carte, ma asez pe parchetul bine lustruit si cu o voce
linistita incep sa citesc din ea. E prea frumoasa si interesanta ca sa ma pot
opri acum.
-
Pot sa o iau acasa ?
-
Sigur . Cu ce ti-a captivat atentia cartea
?
-
Libertatea redata in cuvinte.
Oare de ce atunci cand ai tot ce ti-ai propus, cand parintii tai sunt mandri de tine , te simti implinita , dar totusi ai impresia de parca lipseste ceva ?! Lipseste o piesa din puzzle.
Oare de ce atunci cand ai tot ce ti-ai propus, cand parintii tai sunt mandri de tine , te simti implinita , dar totusi ai impresia de parca lipseste ceva ?! Lipseste o piesa din puzzle.
Singuratate in ochii mei, singuratate in jurul meu. Este prezenta peste tot .
Multe persoane ma intreaba de ce sunt singura ?
Cum poti sa fii cu cineva cand in aer , peste tot pluteste falsitatea , obraznicia, gelozia, prostia ?! Chiar nu merit si eu sa gasesc pe cineva care sa-si doreasca acelasi lucru ca mine ? N-am un raspuns.
Multe persoane ma intreaba de ce sunt singura ?
Cum poti sa fii cu cineva cand in aer , peste tot pluteste falsitatea , obraznicia, gelozia, prostia ?! Chiar nu merit si eu sa gasesc pe cineva care sa-si doreasca acelasi lucru ca mine ? N-am un raspuns.
-
Si tu ce-ti doresti ?
-
De cateva saptamani ma gandesc la
intrebarea asta. Inafara de libertate vreau intelegere. N-o pot gasi in nimeni
si continuu sa o caut in fiecare pereche de ochi intalniti, in fiecare miscare
a genelor, in orice colt al strazii.
-
Disperare ?
-
Dimpotriva !!!
-
Atunci ?
-
Atunci , ar trebui sa-mi schitez un
plan. Nu ma intrebati in ce consta si pentru ce e , pentru ca nu stiu nici eu .
Nu stiu nici cat va dura. Dar voi incepe cu pasi mici , o noua aventura , o
noua experienta , o noua eu .
duminică, 21 aprilie 2013
Cioburi
Cioburi. Franturi mici din suflet. Apar atunci cand
linistea interioara este perturbata. Cand viata iti este data peste cap.
Putem vedea si partea buna a cioburilor. Primavara
devreme , cand apele inghetate isi impodobesc suprafetele cu cioburi de gheata. E
semn al renasterii. Si cu toate astea , niciodata nu va fi la fel , ca la
inceput.
In spatele canapelei deja familiarizate, sta
atarnata o oglinda. O privesc de 10 minute insistent. Nu-mi pot da seama ce
reprezinta pentru mine. Ma oglindesc si incerc sa privesc dincolo de ea.
Intr-un colt al oglinzii vad o pata . Ma intreb , e una reala sau una dintre putinele pete din sufletul meu ?
Dati-mi un burete sa o sterg . N-am curajul s-o fac . Tine de trecutul meu, n-o pot inlatura. Nu pot renunta la ea. Si totusi vreau sa scap de ea. Vreau sa ma simt eliberata.
Dati-mi un burete sa o sterg . N-am curajul s-o fac . Tine de trecutul meu, n-o pot inlatura. Nu pot renunta la ea. Si totusi vreau sa scap de ea. Vreau sa ma simt eliberata.
Stand dreapta in fata oglinzii, dau capul intr-o
parte, fara sa ma misc si fara sa-mi pierd contactul cu ea. Inca una ?! Nu , mi
se pare.
Ochii, oglinda sufletului meu. Ei ma tradeaza de
fiecare data cand zambesc.
Ma intorc catre chipul deja cunoscut si zic cu o
voce pierduta :
- - Cioburi.
- - Ce sunt cu ele ?
- - Sunt peste tot. In sufletul meu , in
ochii mei, in mintea mea. Ce sa fac cu ele ? Cum scap de influenta lor asupra
mea ? Cum sa le dau afara ?
- - Tu sa-mi spui.
- - Nu stiu. Nu ar trebui sa ma ajutati sa
gasesc o solutie ?
- - Asta incerc sa fac !
- - Innebunesc ?
- - Simti asta ?
- - Nu !
Ma indrept catre geam. O zi cu putin soare. Sa se fi
spart si el in bucati mici ?
Pe marginea pervazului statea nelipsita cana cu
ceai. Sorbind usor din ea , imi ridic incet ochii si spun:
- - I-am spus ca port anumite sentimente fata
de el.
- - Te-a facut sa te simti mai bine ?
- - Deloc , dimpotriva. M-a facut sa ma simt
si mai aiurea. Acum ma crede o fraiera. Nu-mi explic cum am ajuns la anii mei
sa trec prin asta ?!
- - Iubirea are si o anumita limita de
varsta ?
- Ar trebuie, nu ? Totusi, invatam in
timp. Devenim mai intelepti. Imi dau seama ca
trebuie sa invatam din ce-am trait. Dar de ce alegem sa facem aceeasi
greseala si a doua oara ?
- - Speranta ?
- - Probabil. Inca mai sper si cred ca s-ar
schimba ceva in decizia lui.
- - Iti doresti acest lucru ?
- - Da ! Insa degeaba. Nu pot sa-i bag pe
gat ceea ce simt. Nu pot sa-l fac sa simta aceleasi sentimente pentru mine.
Este inutil.
- - Renunti la lupta?
- - A sosit momentul.
Cioburi. Peste tot in jurul meu sunt cioburi.
Degeaba incerc sa le adun , sa le lipesc ... vor reveni la loc in franturi
mici.
Mi-am zarit chipul in geamul de la biroul doamnei .
M-am intors catre oglinda. Cu cana de ceai in mana continuam sa ma privesc. Am
inchis usor ochii. Caut o cale, o solutie. N-o gasesc.
Deschid nepasator ochii si vad in jurul meu doar
cioburi.Franturi din sufletul meu .
joi, 18 aprilie 2013
Mov
Aceeasi pereti. Aceeasi canapea. Acelasi geam. Aceeasi
priveliste. Ceva lipseste.
Copacul ?! Da , nu mai e la fel. Au disparut
nuantele mov. Au disparut florile care-mi bucurau privirea. Si totusi, curge
viata prin tulpinile lui.
Cu o voce linistita, cu o privire pierduta am
inceput sa transpun gandurile in cuvinte.
- Si totusi este uimitor cum un copac dupa o iarna
rece cu multe ingheturi, gaseste puterea de a reinvia. Nu credeti ca este o
minune ?
- Ce te face sa crezi asta ?
– Viata ! Ma
gandeam, cum e posibil ca o persoana la primul esec din viata sa , la o infrangere,
un necaz sau orice altceva legat de o pierdere devine depresiva. Unde e puterea
sa pentru a trece peste aceste momente ? Ce-l face sa traiasca cu trecutul ?
Durerea ? Chiar atat de sadic poate fi omul cu sine insasi ?! Cum e posibil ca
unele lucruri din jurul nostru sa ne dea o lectie de viata iar noi sa nu
apreciem asta ? Un exemplu ar fi copacul.
Doamna si-a dat ochelarii jos si m-a intrebat :
– Ce s-a schimbat de la ultima noastra intalnire ?
Cu mainile cuprinse in jurul genunchilor, cu barbia lasata
deasupra lor si un zambet larg am spus :
– Ma simt
oarecum fericita ! Nu stiu care-i motivul, insa de 2 zile radiez. Poate e de
vina soarele de afara ? Poate sunt entuziasmata de noul loc de munca ? Sau poate am inteles ca e timpul sa-l las pe El in trecut si sa merg inainte ?! Nu stiu
care este cauza, dar sunt fericita.
Chiar astazi m-am intalnit cu cineva si
primul lucru care mi-a zis a fost :“ Esti atat de luminata , esti toata un
zambet. Care-i motivul ? “
N-am vrut sa-mi limitez bucuria asa ca i-am spus ceva la modul general , lasand loc de interpretare.
Ceea ce stiu e ca incep sa traiesc, incep sa simt ca nu trec zilele pe
langa mine . Cand credeam ca totul moare, am gasit puterea sa reinviu.
Mov. Am mov in suflet. Culoarea care mi-a readus viata in sange.
Sunt mai mult decat fericita. Sunt implinita.
luni, 15 aprilie 2013
Confuzie
A fost o dimineata superba . In sfarsit am simtit
cum primavara imi curge prin vene. Chiar de la prima ora am zambit prin somn
razelor de soare. Le simteam cum imi gadila pleoapele. Am deschis ochii si ma
simteam fericita. De mult timp nu am simtit atatea emotii intr-un singur loc adunate.
Tristete.
Fericirea mi-a fost umbrita de o tristete deja cunoscuta. A fost suficient o singura clipire din ochi, ca sa mi-i invadez cu lacrimi.
Iar vantul s-a indesit, aducand cu el nori. La inceput
erau albi, chiar imi placea sa-i admir, incercam sa descifrez diferite figuri
formate din ei. Insa treptat deveneau tot mai inchisi si mai intunecati.
Ploua.
“ Se spune ca
ploaia este mai rece atunci cand in suflet te doare “. Cu siguranta. Cum nu poti controla ploaia, asa
si durerea ... vine , se aseaza la masa pustie din sufletul tau, intinde o
mana deasupra ei si cu cealalta mana scoate un cutit cu care trece printre degete ... iar de fiecare data cand rateaza spatiul dintre ele, te injunghie.
Atunci simti durere. Una care n-o poti
controla, n-o poti evita. Una, care nu-ti ramane decat sa o infrunti.
Cum sa o infrunti ?! Nu stiu !!!
Poate in timp vor
veni si solutii, insa pana atunci va ploua.
joi, 11 aprilie 2013
Cunoasterea de sine - primul pas catre fericire !
Ploua . De cand n-am
parte de el , ploua in continuu.
Simt un gol imens in
interiorul meu. Sa fie oare dragostea neimplinita motivul pentru care simt asta
?
Imi place ploaia , imi
aminteste de faptul ca singuratatea mea este impartasita de catre natura. Nu
mai sunt singura. Zambesc.
Stropii acizi dizolva incet si sigur bucata cu bucata din sufletul meu. Il
descompune. Poate e cazul sa-i dau foc ? Nu , ar fi prea simplu, prea usor.
Ma
chinuie , ma chinuie gandul legat de el. Vreau sa-l uit, nu pot. Poate are
dreptate cand zice ca n-a trecut suficient timp.
Vina. Asta simt.
Ieri, mergand la
psiholog i-am cerut sa-mi faca un test de personalitate. Verdictul final :
Extravertit-Senzorial-Ganditor-Perceptiv.
“ Ce o mai fi si asta ?! “
, m-am intrebat.
Raspunsul n-a intarziat
sa apara.
- Esti optimista, spontana, te bucuri de clipa prezenta , exclama doamna.
- Esti optimista, spontana, te bucuri de clipa prezenta , exclama doamna.
“ Optimista ?! daca
as fi una , as mai sta asezata pe canapeau de langa geamul care duce catre o
strada pustie la capatul careia creste un arbore cu flori mov ? Nu, nu cred. Optimismul meu a disparut, a disparut si
fata vesela din mine. Mi-au fost furate. Nu mai stiu cine sunt “ , imi zisem in
gand.
Indreptandu-mi privirea
catre biroul doamnei , o rog sa continue.
- Accepti lucrurile
asa cum sunt .
“ Da !! Cred ca asta e
problema mea, poate ar trebui sa lupt pentru ceea ce am in fata “ , ma uit la florile mov , zambesc ... si
astept continuarea.
- Esti lipsita de
prejudecati si esti toleranta , pragmatica, gasesti repede solutii logice la
orice situatie.
- Nu pot sa neg asta , o spun cu o voce linistita, privind
in continuare copacul.
- Tipul dat de oameni
sunt foarte populari si relaxati in majoritatea situatiilor mondene
Pentru o clipa m-am oprit din ceea ce faceam, ridicandu-ma in
picioare si cu o privire pierduta cautam o usa. Sa fie usa din partea vestica a
camerei sau caut o usa sa evadez din lumea reala si sa-mi creez o lumea a mea,
una mov.
De ce mov ? Pentru ca
are un efect antiseptic si purificator. Inseamna echilibru.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)