Repulsie

-          Repulsie !

-          Fata de cine ?

-          De toti si toate !

-          Care-i cauza ?

-          N-o cunosc nici eu .

-          Incearca sa-ti dai seama.

-          Cum ?

-          Gandeste-te la o persoana. Care-i primul lucru ce-ti vine in minte legata de ea ?

-          Durere. Placere. Caldura. Protectie. Inocenta. Afectiune. Furie....

-          Atunci de unde vine acest sentiment de repulsie ?

-          Din interiorul meu. Nu mai suport lumea din jurul meu. O iau razna.

-          Din nou ?

-          Nu stiu cum sa ma fac inteleasa. Am impresia ca eu si lumea din jurul meu vorbim doua limbi diferite. Ma intreb, de unde vine atitudinea asta superioara a unor persoane fata de altele? De ce in fata lui Dumnezeu toti suntem egali dar nu si in viata de zi cu zi ?

De ce unele persoane eticheteaza lumea din jurul lor ? Critica.

Peste tot aud si vad atitudine nefireasca omenirii . Degradare totala. Chiar atat de greu e sa fii tu insati ? Inteleg, totul in jurul nostru e schimbator si totusi de ce apare aceasta impertinenta?

Ma plimbam agitata dintr-un colt al camerei in altul. Atentia imi este atrasa de  o carte.

 “ Meridianele Tacerii “ , suna intrigant. O deschid la mijloc sa citesc un paragraf ... si dintr-o data am inteles ce vreau sa fac.

-          Vreau sa evadez. Sa dispar. Vreau propriul meu RAI. 

-          Ce-ti incurca sa-l ai ?

-          Toate si in acelasi timp nimic !

Cu ochii tintiti in carte, ma asez pe parchetul bine lustruit si cu o voce linistita incep sa citesc din ea. E prea frumoasa si interesanta ca sa ma pot opri acum.

-          Pot sa o iau acasa ?

-          Sigur . Cu ce ti-a captivat atentia cartea ?

-          Libertatea redata in cuvinte. 
Oare de ce atunci cand ai tot ce ti-ai propus, cand parintii tai sunt mandri de tine , te simti implinita , dar totusi ai impresia de parca lipseste ceva ?! Lipseste o piesa din puzzle.

  Singuratate in ochii mei, singuratate in jurul meu. Este prezenta peste tot .
Multe persoane ma intreaba de ce sunt singura ?
  Cum poti sa fii cu cineva cand in aer , peste tot pluteste falsitatea , obraznicia, gelozia, prostia ?! Chiar nu merit si eu sa gasesc pe cineva care sa-si doreasca acelasi lucru ca mine ? N-am un raspuns.

-          Si tu ce-ti doresti ?

-          De cateva saptamani ma gandesc la intrebarea asta. Inafara de libertate vreau intelegere. N-o pot gasi in nimeni si continuu sa o caut in fiecare pereche de ochi intalniti, in fiecare miscare a genelor, in orice colt al strazii.

-          Disperare ?

-          Dimpotriva !!!

-          Atunci ?

-          Atunci , ar trebui sa-mi schitez un plan. Nu ma intrebati in ce consta si pentru ce e , pentru ca nu stiu nici eu . Nu stiu nici cat va dura. Dar voi incepe cu pasi mici , o noua aventura , o noua experienta , o noua eu .