marți, 28 octombrie 2014

Nunta in cer

Ati fost vreodata in postura in care o carte v-a indus in depresie ?
O depresie diferita de cele ordinare ? Una pe cat de profunda, pe atat de usor descifrabila ?
Mi-a luat mult timp pana sa o cunosc. Ii stiam titlul, ii stiam tema, voiam cu tot dinadinsul s-o ating, insa niciodata nu gaseam momentul potrivit.
De multe ori imi spuneam ca ar fi trebuit sa ma nasc acum o suta de ani. As fi avut mai mult timp pentru lectura, mi-ar fi luat mai putin timp pana as fi inteles ca, anume o carte ca aceasta, poate fi cartea sufletului meu. Nu stiu daca e mana destinului sau pura coincidenta, dar " Nunta in cer " si-a gasit loc in sufletul meu, alaturi de orasul trairilor mele interioare din tinerete, si anume - Bucuresti.

Era o noapte rece de toamna, cand acele ceasului indicau ora 1:15. M-am cuibarit in patul mare si cald, sorbind din ceaiul fierbinte , rasfoind incet cartea.
Mi-am pus-o pe genunchi si am inceput sa citesc din ea.
Primele pagini citite si primele neclaritati intalnite. Cu toate ca era tarziu, am continuat sa urmaresc gandurile autorului, imaginandu-mi cele scrise de el. Somnul a fugit iar curiozitatea si-a facut loc printre randurile scurte.
Nu voi uita acea noapte de octombrie, in care am trait veri calduroase si pline de farmec in Italia, Romania; toamne lungi si frumoase la munte, ierni friguroase in Bucuresti cu escapade montane, timp de cateva saptamani. Primaveri incalcite de momente de fericire si neimplinire sufleteasca.
Am trait acel sentiment de iubire platonica, cereasca, de fiecare data cand mi-l imaginam pe Andrei iubind-o patimas pe Ileana; acel sentiment de confuzie si un usor dezgust , cand citeam randurile ce descrieau relatia dintre Hasnas si Lena.
Cand s-a crapat de ziua, am ajuns la ultima pagina din carte. Voiam sa aman acest moment inevitabil. Insa, firea sensibila din mine, nu m-a lasat decat sa inchid cartea, sa o strang la piept si sa ma las prada gandurilor si trairilor acumulate, incat lacrimile mi-au invadat fata. Am adormit plangand, retraind acele momente la infinit.

Recomandarea anului, " Nunta in cer " ,  M. Eliade