marți, 28 octombrie 2014

Nunta in cer

Ati fost vreodata in postura in care o carte v-a indus in depresie ?
O depresie diferita de cele ordinare ? Una pe cat de profunda, pe atat de usor descifrabila ?
Mi-a luat mult timp pana sa o cunosc. Ii stiam titlul, ii stiam tema, voiam cu tot dinadinsul s-o ating, insa niciodata nu gaseam momentul potrivit.
De multe ori imi spuneam ca ar fi trebuit sa ma nasc acum o suta de ani. As fi avut mai mult timp pentru lectura, mi-ar fi luat mai putin timp pana as fi inteles ca, anume o carte ca aceasta, poate fi cartea sufletului meu. Nu stiu daca e mana destinului sau pura coincidenta, dar " Nunta in cer " si-a gasit loc in sufletul meu, alaturi de orasul trairilor mele interioare din tinerete, si anume - Bucuresti.

Era o noapte rece de toamna, cand acele ceasului indicau ora 1:15. M-am cuibarit in patul mare si cald, sorbind din ceaiul fierbinte , rasfoind incet cartea.
Mi-am pus-o pe genunchi si am inceput sa citesc din ea.
Primele pagini citite si primele neclaritati intalnite. Cu toate ca era tarziu, am continuat sa urmaresc gandurile autorului, imaginandu-mi cele scrise de el. Somnul a fugit iar curiozitatea si-a facut loc printre randurile scurte.
Nu voi uita acea noapte de octombrie, in care am trait veri calduroase si pline de farmec in Italia, Romania; toamne lungi si frumoase la munte, ierni friguroase in Bucuresti cu escapade montane, timp de cateva saptamani. Primaveri incalcite de momente de fericire si neimplinire sufleteasca.
Am trait acel sentiment de iubire platonica, cereasca, de fiecare data cand mi-l imaginam pe Andrei iubind-o patimas pe Ileana; acel sentiment de confuzie si un usor dezgust , cand citeam randurile ce descrieau relatia dintre Hasnas si Lena.
Cand s-a crapat de ziua, am ajuns la ultima pagina din carte. Voiam sa aman acest moment inevitabil. Insa, firea sensibila din mine, nu m-a lasat decat sa inchid cartea, sa o strang la piept si sa ma las prada gandurilor si trairilor acumulate, incat lacrimile mi-au invadat fata. Am adormit plangand, retraind acele momente la infinit.

Recomandarea anului, " Nunta in cer " ,  M. Eliade 

joi, 24 iulie 2014

Invitatie la dans

Nu apartin acestui loc.

S-a scurs atata timp din acea zi iar eu continuu sa ma simt straina in acest oras, in aceasta tara, pe care obisnuiam sa o numesc " acasa ".

Straine-mi sunt privirile reci intalnite,  straine-mi sunt vorbele celor din jur.

Straine-mi sunt atingerile intamplatoare ale necunoscutilor, in timp ce stau in rand la market.

Doar tu ma faci sa ma simt acasa in acesti 36 de metri patrati.

Si totusi sufletul meu e undeva pierdut in lumea mare.

Hai sa evadam.

Uite-ma in fata ta, dezgolita pana la ultima celula din corpul meu. Nu ma lasa sa incep aceasta aventura de una singura.

Strange-ma de mana si lasa-ma sa te duc acolo unde sufletele noastre ar cunoaste esenta infinitului.











duminică, 30 martie 2014

Liniste

Prin venele mele curge viata. 

Prezenta ta este acel element care opreste orice miscare din interiorul meu.

Liniste. Linistea de dinainte furtunii.

Liniste ... care se transforma intr-un urlet inabusit, ce prinde contur din clipa in clipa.

Ma omori, dupa care lupti pentru supravietuirea mea.

Ma resuscitezi.

Imi aplici 2 insuflatii, urmate de 30 de compresiuni sternale

Si toate provoaca durere.

Iar sufletul meu continua sa se adanceasca cu fiecare compresiune.

Liniste
........

Fii linistea mea tipatoare. 

Sa strigi mai tare, atunci cand cel mai mult as prefera sa tac.

Fii opusul meu.

Provoaca-ma.

Priveste-ma !



marți, 11 februarie 2014

Schimbari

Ultima zi-n oras. Chiar si timpul a simtit ca urmeaza sa fac o schimbare  in viata.
De dimineata ploua. Si ploua marunt, asa cum imi place mie. Asa cum iti place tie.
M-am trezit in intuneric. E intuneric in interiorul meu. E intuneric inafara lui.
Cafeaua avea o aroma deosebita in acea zi. Poate pentru ca nu m-am deranjat vreodata sa ii savurez deplin gustul. Sau poate pentru ca am urat-o atata timp incat am inceput sa o iubesc ?
 Ultimele picaturi de cafea lunecau pe suprafata cescutei precum picaturile de ploaie pe suprafata geamului din fata mea. Plang.
Mi-am petrecut intreaga zi plimbandu-ma pe strazile orasului pline de apa, printre casele vechi ce emanau un miros inchis, de mucegai. Era atat de trist sa realizez ca toate astea fac parte din mine. Caci toate raman in urma mea pentru ca  am ales sa merg inainte.
M-am oprit in fata unei case, pe semne parasita de catre proprietari si-am stat neclintita pret de cateva minute. In mintea mea au prins viata atatea vise, incat m-au facut sa regret ca era ultima zi in oras.
Si totusi ceva-mi spunea ca ma voi intoarce.



Astept, astept … imposibilul.




vineri, 24 ianuarie 2014

Pentru ca ...


Iubesc diminetile tarzii, in care sunt lasata sa dorm cat imi pofteste sufletul.

Imi place sa ma pierd prin patul mare si rece, in care este impregnat mirosul tau.

Obisnuiesc sa imi strang picioarele, pana simt barbia pe genunchii ososi, prin care inca trec fiori.

Ador momentul in care aroma de cafea se strecoara prin vazduh, prin cearsafurile interminabile, prin parul ce-mi acopera fata somnoroasa, doar sa ajunga la nasul meu, sa ma trezeasca.

Ma fac fericita diminetile in care ma trezesc inaintea ta si te admir. Diminetile in care te pot surprinde cu ceva placut si neasteptat.

Ma simt in siguranta atunci cand imbratisarile tale sunt in locul a mii de cuvinte si sfideaza orice gravitatie.

Ma simt implinita pentru ca m-ai acceptat asa indecisa si rebela cum sunt. Pentru ca atunci cand ma gandesc la fericire, ma gandesc la tine.
Inchid ochii, imi las capul intre umerii stransi si zambesc.

Pentru ca .... pentru ca ... sunt un infinit de motive sa fim ceea ce suntem.

luni, 23 decembrie 2013

Ce este fericirea ?

" Unii oameni cauta fericirea in placerile vietii, dar acumularea sau repetarea momentelor de placere nu duce la fericire. Placerea este fericirea ignorantilor. Fericirea - placerea inteleptilor " Barbey d'Aurevilly

Si totusi, ce este fericirea ?
Placerea de a atinge o anumita intensitate de emotii ? Sau o reactie la un eveniment din mediul inconjurator ?

Termenul dat, a cuprins o nota abstracta.
Inaintand, ajunge sa aiba cateva dimensiuni operationale exacte, si tot mai mult sa se incadreze in valori masurabile.

Eu nu stiu cum ar fi corect sa fiu fericita, insa stiu ca fiecare din noi isi construieste propria fericire din ceea ce crede ca il va multumi.
Deseori luptam pentru lucruri care se adeveresc a fi inutile, care nu ne fac fericiti.

Personal, nu pot sa limitez esenta acestui cuvant, daca as face-o, ar insemna ca-mi neg propriile trairi.
Dar as incerca sa ii dau o directie, un sens, sa fie ceva de lunga durata.

Se spune ca aceasta emotie, se obtine in timp si ca necesita eforturi. Dar ce facem atunci cand nu dispunem de acel timp ? Cand timpul dat se afla de partea cealalta a baricadei.

TRAIM

Traim fiecare moment cu un alt nivel de intensitate, de parca am fi pe marginea unei prapastii.
Sorbim din clipele ramase, pana ajungem la maduva lor, savurand insetati si ceea ce ne-a mai ramas.

Si nu mi-as fi imaginat vreodata, precum ca cuvintele celei mici, jucandu-se prin parul meu si ramanand cu moturi de fire de par in mana -  sa ma faca fericita.
E mica si nu intelege de ce matusa ei plange de fiecare data cand ea ii spune ca e frumoasa si ca tenul palid, ii aminteste de Alba ca Zapada. Ca-n ochii vinetii inca traieste speranta. Sperata de a fi fericita.




marți, 17 decembrie 2013

Pasari zburatoare


As vrea sa-mi petrec ultimele zile din viata prin terminalele lungi ale diferitor aeroporturi din diferite colturi ale lumii.
As renunta sa lupt cu boala, care inevitabil, mai devreme sau mai tarziu imi va fura dorintele.
Asa ca mi-as dori sa fiu acolo sus. Acolo unde orice gravitatie interioara poate fi sfidata.
Acolo unde soarele imi va straluci in ochi si jucaus imi va atinge fata. Iar eu voi zambi de fiecare data de parca ar fi pentru prima oara.
Mi-as dori sa simt acel gol in stomac la decolare, de fiecare data cand viata se va scurge mai repede decat ar fi cazul, iar zilele se vor transforma in ore.
As vrea sa urmaresc nenumarate spectacole de apus de soare. Sa ma delectez cu combinatiile inimaginabile de culori si sa ma bucur precum un copil mic de o ciocolata.
Iar la sfarsit de acest drum, sa aud aplauzele oamenilor dragi, precum cele ale calatorilor la aterizare.
Nu voi lasa ca acest ultim zbor sa-mi fure fericirea. Eu zbor.