Iubesc diminetile tarzii, in care sunt lasata sa dorm cat imi pofteste sufletul.
Imi place sa ma pierd prin patul mare si rece, in care este impregnat mirosul tau.
Obisnuiesc sa imi strang picioarele, pana simt barbia pe genunchii ososi, prin care inca trec fiori.
Ador momentul in care aroma de cafea se strecoara prin vazduh, prin cearsafurile interminabile, prin parul ce-mi acopera fata somnoroasa, doar sa ajunga la nasul meu, sa ma trezeasca.
Ma fac fericita diminetile in care ma trezesc inaintea ta si te admir. Diminetile in care te pot surprinde cu ceva placut si neasteptat.
Ma simt in siguranta atunci cand imbratisarile tale sunt in locul a mii de cuvinte si sfideaza orice gravitatie.
Ma simt implinita pentru ca m-ai acceptat asa indecisa si rebela cum sunt. Pentru ca atunci cand ma gandesc la fericire, ma gandesc la tine.
Inchid ochii, imi las capul intre umerii stransi si zambesc.
Pentru ca .... pentru ca ... sunt un infinit de motive sa fim ceea ce suntem.
